DACIA ROMANĂ. ROMANIZAREA

         Romanizarea reprezintă un proces îndelungat, organizat şi susţinut de statul român, prin care populaţiile neromane au preluat şi asimilat limba latină, instituțiile, modul de viață, cultura şi tradiţiile romane.

Condiţiile inerente romanizării au fost:

  • un stadiu incipient de dezvoltare istorică a populaţie neromane;
  • cucerirea militară propriu-zisă;
  • existenţa unor contacte încă dinainte de cucerirea propriu-zisă.

Principalii agenţi ai romanizării au fost:

  • veteranii
  • coloniştii
  • administraţia
  • urbanizarea
  • religia
  • dreptul
  • învăţământul.

Populaţia dacică nu a fost  nimicită după ocuparea Daciei de către romani, ci a fost supusă şi a continuată să trăiască alături de romani.

Dovezii acestei continuităţi  sunt:

  • toponimia şi hidronimia dacica atestată sub dominaţia romană.
  • inscripțiile atesta prezenţa unor soldaţii daci în rândul legiunilor romane sau unităţi romane formate din daci.
  • aproape toate oraşele romane poartă vechile nume dacice - Apulum, Napoca.
  • Hadrian adaugă şi numele de Sarmisegetuza la Ulpia Traiana.

Dacia romană cuprinde Transilvania propriu-zisă(fără colţul de sud-est) Oltenia şi Banatul. Sud-estul Transilvaniei, câmpia munteană, Dobrogea şi sudul Moldovei au făcut parte din Moesia inferior.

Nu au fost ocupate de romani: Moldova(fără partea sudică), Maramureş şi Crişana.

Dacia romană

Împăratul Hadrian  a  împărţită  Dacia în:

  • Dacia Inferior(Oltenia şi colţul sudic al Transilvaniei) cu capitala la Drobeta
  • Dacia Superior( Banatul şi Transilvania) cu capitala la Ulpia Traiana Sarmizegetusa
  • Dacia Porolissensis cu capitala la Napoca.

A doua împărțire în timpul lui Antoninus Pius:

  • Dacia Porolissensis
  • Dacia Apulensis
  • Dacia Malvensis.

Apărarea Daciei.

O legiune romană cuprindea  10 cohorte, 30 de manipule şi 60 de centurii. Numărul de soldaţi dintr-o legiune  era de 5000 de soldaţi.  Soldaţii erau numai cetăţeni romani.

Fiind o provincie de graniţă în Dacia au staţionat legiuiniile:

  • I Adiutrix- la Apulum,
  • XIII Gemina la Apulum,
  • V Macedonica  la Troemis şi apoi la Potaissa,
  • III Flavia Felix- la Singidum.

Garnizoanele romane(castre) erau dispuse pe graniţă cât şi în interiorul provinciei( Apulum, Potaissa, Porolissum, Tibiscum).

Viaţa economică şi socială.

- Ramura principală a economie era agricultura.

-  Creşterea animalelor se practica în întreaga provincie.

-  extragerea metalelor: aur la Alburns Maior( Roşia Montană), Ampelum (Zlatna); aramă la Micia; fier la Ghelar, Teliuc; sare şi piatră de construcţie.

-  dulgherit, zidărit, olărit, ţesutul postavului

-  reţea de drumuri făcea legătura între: Ledarta- Tibiscum- Ulpia Traiana Sarmisegetusa- Apulum- Napoca- Porolissum.

Oraşele din Dacia romană erau împărţite în:

  • Municipii: Dierna, Tibiscum, Ampelum, Porolisum. Muncipiul se caracterizeaza printr-un teritoriu propriu, autonomie juridică şi administrativă dar supusă autorităţii centrale romane.
  • Colonii: Ulpia Traiana, Napoca , Apulum, Drobeta.

Viaţa social  în  Dacia romană.

Nucleu clasei politice erau cives romani(cetăţeni romani), urmaţii de agricultori, meştesugari, mici negustori, sclavi.

Viaţa culturală.

  • Se răspândeşte limba şi scrierea latină.( peste 4000 de inscripţii latine)
  • Cultele romane: Jupiter, Diana şi Venus
  • Există şi fenomenul sincretismului care constă în contopirea unor divinităţi asemănătoare, de origine diferită
  • Este răspândit şi cultul cavalerilor danubieni, divinităţi de origine dacică.

Arta este reprezentată de temple, amfiteatre, băi publice(thermae),  villae.

Retragerea romanilor din Dacia.

Datorită migraţiilor goţilor împăratul Aurelian retrage administraţia şi trupele romane din Dacia între ani 271-275(secol al III-lea).

A rămas în Dacia o populaţie romanizată(daco-romani).