Un spectacol de teatru este intotdeauna o sarbatoare , mai ales daca este vorba despre o gala , o premiera sau un spectacol cu invitati. Daca cinematograful a devenit banal , teatrul si-a pastrat prestigiul de eveniment pa care nu il vezi niciodată de doua ori in acelasi fel. Sa pastram deci la reprezentaţiile sale caracterul festiv si sa ne dam osteneala sa ne imbracam elegant , chiar cind ne ducem la spectacol intr-o zi de lucru. Actorii ne vor fi recunoscători si , oricine cunoaste lumea lor , stie ca atmosfera de sarbatoare ii inspira , ii face sa se simta mai in largul lor si ii stimuleaza sa dea tot ce au mai bun in ei. Un bărbat se duce seara la teatru in ţinută închisa , iar la matinee in tinuta de oras. Daca este vorba despre o premiera sau o gala , se cere tinuta de seara mai ales in primele rinduri sau in loje. In salile de concert doamna poate veni si in rochie de dupa-amiaza sau in orice alta tinuta ingrijita. Barbatul - haina inchisa cu pantalon asortat sau in costum inchis. Ne vom îmbrăca îngrijit dar fara sa pierdem atita timp incit sa întârziem. Dimpotriva , in aceste cazuri , exactitatea este intr-adevar politetea regilor. Daca totusi am întârziat , este nepoliticos sa-ne croim drum printre spectatori dupa ce a inceput spectacolul. Asteptam sfirsitul actului sau al unei parti simfonice , dupa usa , pentru a nu tulbura sala si numai dupa aceea ne cautam locul. La teatru , in salile de concert sau de conferinte , barbatul va merge inainte pentru a o scuti pe partenera sa de contactul cu primele priviri curioase.
Daca se poate tolera , in mod exceptional , la restaurant sau la cinema , sa-ti iei hainele cu tine , acest lucru este absolut interzis la teatru sau la concert. Barbatul isi lasa la vestiar palaria , manusile si paltonul , dupa ce a ajutat-o pe doamna. Daca este admis ca o femeie sa-si pastreze palaria le restaurant nu la fel se intimpla la teatru , deoarece ea ar putea deranja pe vecinii din spate. In loja poti sa-ti pastrezi paltonul , pardesiul cu tine caci acolo exista cuiere. Femeile pot sa-si pastreze palaria. Daca partenera isi corecteaza toaleta in fata onglinzii din vestiar , barbatul ramine discret putin in urma sau alaturi. Poate profita de acest timp pentru a rasfoi programul pe care si l-a procurat. Este neplacut sa-l imprumuti pe al vecinului si mai neplacut este sa-l citesti pe deasupra umarului sau. Daca ai un loc la galerie , scara pune din nou vechea problema a prioritatilor. Barbatul precede sau urmeaza femeia ? Sa spunem de la bun inceput ca latimea scarilor de teatru permite , in general , sa rezolvam problema mergind alaturi. Dar daca trebuie sa analizam problema din punctul de vedere al curtoaziei , o veche regula spune ca barbatul precede femeia cu jumatate de pas la urcat si o urmeaza cu o jumatate de pas la coborire. In sala si pe rindul de scaune , barbatul trece in fata. Ar trebui sa se inteleaga de la sine ca treci prin fata spectatorilor care s-au ridicat. Sa ramii pe scaun in acest caz este nepoliticos , iar cel ce se indreapta spre locul sau trece cu fata la cei ridicati si nu cu spatele. Barbatul lasa doamnei locul cel mai bun , cel de unde se vede mai bine scena , chiar daca acest loc este la stinga sa.
Este de neconceput sa mănânci sau sa comentezi in timpul spectacolului. Regula este valabila si la cinema. La concert , nu vei urmari ritmul muzica dând din cap , din mina , sau din picioare si in nici un caz nu vei fredona melodia in timp ce o interpretează orchestra. Multe teatre vechi sint construite in asa fel incit din loja se vede la fel de bine sala ca si scena. In acest caz este o lipsa totala de tact sa explorezi cu binoclul decolteul doamnelor sau figurile spectatorilor. El nu trebuie sa fie indreptat decit spre scena sau spre orchestra. Daca doamna care însoţeste un barbat nu vrea sa mearga la bar sau in foaierul pentru fumat , acesta va trebui doar sa caute eventual racoritoare si sa se abtina de la fumat. Sala de teatru nu este facuta pentru a lua o masa completa , ci cel mult a minca niste dulciuri , bomboane , alune , inghetata etc si numai in timpul pauzelor.
La teatru ca si la cinema salutam cunostintele cu o simpla inclinare a capului si nu angajam cu ele o conversatie pe deasupra capului spectatorilor. Daca tinem sa ne vorbim , vom profita de antract. Una dintre cele mai mari grosolanii sa parasim sala inainte de sfirsitul spectacolului si sa ne pregatim de plecare in timpul ultimei scene sau fraze melodice , sub pretextul de a câstiga câteva clipe in plus la vestiar. Acasta regula e valabila si pentru aplauzele datorate artistilor. O persoana bine crescuta isi va face o datorie din a raspunde stradaniilor actorilor prin aplauze si nu le va intrerupe pentru a se întoarce acasă cu câteva minute mai devreme. Cealaltă extrema , de a face un solo de aplauze dupa incetarea lor , este de asemenea de prost gust. Atunci , cind trebuie sa aplaudam ? La teatru , la sfirsitul fiecarui act sau la sfirsitul unei bucati de virtuozitate speciala. Intr-o sala de concert , la intrarea dirijorului sau a solistului. In schimb , vei face o gafa daca vei aplauda la sfirsitul unei miscari simfonice. Simfonia are de obicei patru parti si se aplauda numai la sfirsit. Daca avem de a face cu un ciclu de lieduri aplaudam la sfirsitul ultimului dintre ele. Nu se aplauda niciodata intr-o biserica. Numai marilor artisti li se ofera sau li se arunca flori. Se pot trimite flori si tinerelor actrite care debuteaza intr-un rol mai serios , in nici un caz cind sunt doar figurante. Nu se manifesta dezaprobarea fata de un spectacol prin fluieraturi , mai ales in timpul desfasurarii lui.
Intr-o expozitie de pictura : iti scoti palaria la intrarea in galerie , te abtii sa rizi in hohote , sa mănânci , sa fumezi si mai ales sa comentezi operele in mod dezagreabil. Aceste critici sunt si mai deplasate daca provin de la un om incapabil sa deosebească o reproducere proasta de un Rembrandt original si ar fi mai indicat sa se abţină de la orice fel de comentarii. Ca peste tot in societate un om poate sa amine ce are de spus pe mai târziu din consideraţie pentru ceilalţi vizitatori dar si pentru pictorul adesea prezent.