Securitatea aplicatiilor Client-Server

Pe internet exista persoane rau intentionate care cauta si asteapta orice posibilitate de a crea o bresa in sistemul de securitate prin care sa poata intra în sistemul de calcul.
Pentru a avea un sistem de securitate eficient , trebuie sa tinem cont de urmatoarele probleme:
1) probleme legate de securitatea interna
In cazul problemelor legate de securitatea interna pot fi amintite infractiunile comise de catre angajati (persoanele din interior) organizatiei, entitati etc. în cauza . Aici exista 2 posibilitati:
a) Când o persoana  care are acces direct la informatie, vine si copiaza informatii, fisiere etc. pe un dispozitiv de stocare extern;
b) Când o persoana  instaleaza programe cu un motiv anume sau în necunostiinta de cauza, pe orice  sistem de calcul în afara de server cu scopul de a înregistra doar informatiile importante cum ar fi adrese de email, parole etc. .
Din categoria aceasta  fac parte urmatoarele programe:
Keylogger-le- sunt niste aplicatii care folosesc mecanisme de filtrare pentru a înregistra doar informatiile cum ar fi : adresele de email, parole etc.;
Botnets- este o aplicatie de tip malware care se instaleaza pe un sistem de calcul( bot) si sunt controlate de la distanta  cu ajutorul   unui sistem de calcul numit botmaster.
Virusii-  sunt aplicatii inserate în programe, care se multiplica singure în alte programe din spatiul rezident de memorie sau de pe discuri, care apoi blocheaza sistemul sau distrug informatia.
Calul troian- este o aplicatie care se afla in codul unui program normal. Face acelasi lucru ca si  programul normal, doar ca aditional, el aduna informatii despre numele, parola pe care le tasteaza utilizatorul la autentificare.
Viermele de retea- este un cod care este inchis într-o aplicatie care este activata de un eveniment predefinit. Pe lânga faptul ca se afla într-o aplicatie, acesta îsi schimba permanent locatia fiind dificil de localizat.
2) probleme legate de securitatea externa
Problemele legate de securitate externa se refera la faptul ca exista persoane neautorizate care încearca sa patrunda de la distanta într-un sistem de calcul( sau server).
In cazul de fata aceasta persoana nu detine nici un control asupra sistemului de calcul (sau server).
Pentru a avea acces la sistemul de calcul, persoana neautorizata trebuie sa parcurga urmatorii pasii:
1) trebuie sa obtina informatii despre administratorul de retea, echipamentele de retea pe care le foloseste administratorul de retea la momentul respectiv,  sistemele de operare care sunt instalate pe sistemele de calcul respectiv pe server, punctele vulnerabile pe care le are reteaua, topologia retelei etc. .
2)  creeaza o clona pe care testeaza atacul pentru a vedea cum ar reactiona serverul sau sistemul de calcul vizat.
3) Pentru avea succes, atacul trebuie sa dureze cât mai putin si sa fie efectuat în intervalele când serverul sau sistemul de calcul este vulnerabil.
În legatura cu cele prezentate mai sus, în practica sunt întâlnite urmatoarele tipuri de actiuni:
a) Phising-ul- descrie un proces de manipulare care are drept scop înselarea clientilor unei organizatii, institutii, în asa fel încât  acestea sa dezvaluie informatii confidentiale precum parole, date personale etc.;
b) DoS(Denial of Service)- implica încercarea de a întrerupe operatiile pe care le executa un sistem de calcul sau o retea care este conectata la internet;
c) Flooding – reprezinta tentativa de întrerupere sau de încarcare excesiva a traficului din retea prin transmiterea unui numar foarte mare catre unul sau mai multe noduri din retea;
Având în vedere cele descrise mai sus, apare evidenta necesitatea pentru  orice organizatie, entitate etc. care utilizeaza  modelul client-server(conectat sau nu la internet) sa îsi  stabileasca o politica interna de securitate pentru a controla accesul persoanelor neautorizate la anumite subretele si pentru a proteja informatiile cu caracter confidential.

Motivarea alegerii platformei ARDUINO

Dupa o larga documentare asupra unor sisteme de automatizare si control echivalente (unele dintre ele deja prezentate anterior) optiunea aleasa pentru proiectul lucrarii a fost Arduino.
Datorita faptului ca variantele proprietare ieseau din ecuatie, atât pentru ca erau deja
programate cu un software la nucleul caruia nu puteam avea acces, cât si datorita lipsei documentatie hardware care statea în spatele lor, alegerea a trebuit facuta între platformele Open Source.
Datorita faptului ca pe piata din România sunt foarte bine reprezentate aceste doua placi de dezvoltare, Arduino si Raspbery PI, iar lantul de distributie al placilor precum si senzorii compatibili este extrem de bine pus la punct, alegerea a trebuit facuta între aceste doua candidate.
Criteriile de selectie dintre cele doua platforme mentionate au fost bazate pe doua
elemente de baza:

  • Hardware
  • Software

În cazul Hardware-ului au contat urmatoarele elemente (dimensiune fizica, conectivitate cu senzori si elemente de actionare, scalabilitate, stabilitate, sursa de alimentare cu energie electrica).
În cazul Software-ului, important a fost limbajul de programare folosit si versatilitatea
acestuia în sensul de a permite accesarea a cât mai multe dintre functiile procesorului, existenta bibliotecilor aferente pentru a permite conectarea cu elementele hardware pe care le avem la dispozitie.
Un alt aspect important luat în considerare, care a jucat un rol major în alegerea facuta, a fost si pretul platformei, care trebuia sa fie unul accesibil si sa se preteze pentru exemplificarea practica.

Istorie Arduino

In anul 2005 a fost initiat un proiect pentru a crea un sistem simplu si ieftin care sa  asigure studentilor posibilitatea sa creeze si sa dezvolte proiecte interdisciplinare pentru controlul si interactionarea cu diversi stimuli din mediu.
Cei care au initiat acest proiect au fost Massimo Banzi si David Cuartielles. Acest proiect a fost botezat dupa numele unui rege Arduin al unei regiuni importante situate la granita de Nord Vest a Italiei ce si avea capitala in orasul Ivrea in anii 990 D.C.
Aceasta decizie a fost bazata pe faptul ca initial s-a inceput producerea acestor placi intr-o mica fabrica situata in orasul Ivrea, situat in regiunea Piedmont din Italia de azi.
Acest proiect a plecat de la un proiect anterior numit Wiring, dezvoltat de catre Hernando Barragan in cadrul lucrarii de licentaƒ sustinuta la Interaction Design Institute Ivrea.
Limbajul de programare folosit este similar cu C++, cu anumite mici modificari si cateodata simplificari ale acestuia. Mediul de dezvoltare "IDE" (Integrated Development Environment) este bazat pe un alt mediu de dezvoltare numit Processing , care este tot de tipul Open Source si este destinat accesului mai facil la un mediu de programare intuitiv pentru categorii de utilizatori, care nu sunt familiarizate cu limbaje de programare avansate, cum ar fi artistii, designerii, etc.
Proiectul acestui IDE a fost initiat de catre Casey Reas si Benjamin Fry in anul 2001, care, anterior, activasera in cadrul grupului de studiu "Estetica si Calculatoare" din cadrul universitatii americane MIT Media Lab.

Comparatie intre modelul Client-Server si cel cel Punct la punct (Peer-to-Peer) cu alte modele

Modelul client-server a fost dezvoltat pentru a permite mai multor utilizatori sa acceseze aplicatiile de baze de date.
In comparatie cu modelul de abordare de tip Mainframe, varianta client-server ofera o scalabilitate mai mare deoarece nu trebuie sa mentina legaturi deschise tot timpul, ci mai curind sa deschida o sesiune noua doar atunci cind este nevoie.
Modelul client-server permite de asemenea alte aplicatii modulare care pot simplifica sarcina programatorilor in dezvoltarea de noi aplicatii.
In asa numitele modele de arhitecturi client-server bazate pe modelele cu 2 sau 3 nivele, cum ar fi cele prezentate anterior in lucrare, aplicatiile sunt separate in elemente modulare, fiecare element este instalat fie pe client fie pe server in functie de necesitati.
Varianta client-server este doar una dintre posibilitatile de a aborda aplicatiile de retea. Alternativa cea mai importanta, reteaua punct la punct , considera toate dispozitivele ca avand posibilitati egale, nu neaparat unul sa joace rolul de client si altul de server.
In comparatie cu retelele client-server, modelul de retele punct la punct ofera avantajul unei mai mari flexibilitati in cazul sistemelor de calcul de a face fata unui numar din ce in ce mai mare de clienti. Variantele client-server ofera avantajul pastrarii datelor in mod unitar si astfel de a fi mai protejate.

BUNE MANIERE LA TEATRU, CINEMATOGRAF, CONCERTE EXPOZITI

Un spectacol de teatru este intotdeauna o sarbatoare , mai ales daca este vorba despre o gala , o premiera sau un spectacol cu invitati. Daca cinematograful a devenit banal , teatrul si-a pastrat prestigiul de eveniment pa care nu il vezi niciodată de doua ori in acelasi fel. Sa pastram deci la reprezentaţiile sale caracterul festiv si sa ne dam osteneala sa ne imbracam elegant , chiar cind ne ducem la spectacol intr-o zi de lucru. Actorii ne vor fi recunoscători si , oricine cunoaste lumea lor , stie ca atmosfera de sarbatoare ii inspira , ii face sa se simta mai in largul lor si ii stimuleaza sa dea tot ce au mai bun in ei. Un bărbat se duce seara la teatru in ţinută închisa , iar la matinee in tinuta de oras. Daca este vorba despre o premiera sau o gala , se cere tinuta de seara mai ales in primele rinduri sau in loje. In salile de concert doamna poate veni si in rochie de dupa-amiaza sau in orice alta tinuta ingrijita. Barbatul - haina inchisa cu pantalon asortat sau in costum inchis. Ne vom îmbrăca îngrijit dar fara sa pierdem atita timp incit sa întârziem. Dimpotriva , in aceste cazuri , exactitatea este intr-adevar politetea regilor. Daca totusi am întârziat , este nepoliticos sa-ne croim drum printre spectatori dupa ce a inceput spectacolul. Asteptam sfirsitul actului sau al unei parti simfonice , dupa usa , pentru a nu tulbura sala si numai dupa aceea ne cautam locul. La teatru , in salile de concert sau de conferinte , barbatul va merge inainte pentru a o scuti pe partenera sa de contactul cu primele priviri curioase.

Daca se poate tolera , in mod exceptional , la restaurant sau la cinema , sa-ti iei hainele cu tine , acest lucru este absolut interzis la teatru sau la concert. Barbatul isi lasa la vestiar palaria , manusile si paltonul , dupa ce a ajutat-o pe doamna. Daca este admis ca o femeie sa-si pastreze palaria le restaurant nu la fel se intimpla la teatru , deoarece ea ar putea deranja pe vecinii din spate. In loja poti sa-ti pastrezi paltonul , pardesiul cu tine caci acolo exista cuiere. Femeile pot sa-si pastreze palaria. Daca partenera isi corecteaza toaleta in fata onglinzii din vestiar , barbatul ramine discret putin in urma sau alaturi.  Poate profita de acest timp pentru a rasfoi programul pe care si l-a procurat. Este neplacut sa-l imprumuti pe al vecinului si mai neplacut este sa-l citesti pe deasupra umarului sau. Daca ai un loc la galerie , scara pune din nou vechea problema a prioritatilor. Barbatul precede sau urmeaza femeia ? Sa spunem de la bun inceput ca latimea scarilor de teatru permite , in general , sa rezolvam problema mergind alaturi. Dar daca trebuie sa analizam problema din punctul de vedere al curtoaziei , o veche regula spune ca barbatul precede femeia cu jumatate de pas la urcat si o urmeaza cu o jumatate de pas la coborire. In sala si pe rindul de scaune , barbatul trece in fata. Ar trebui sa se inteleaga de la sine ca treci prin fata spectatorilor care s-au ridicat. Sa ramii pe scaun in acest caz este nepoliticos , iar cel ce se indreapta spre locul sau trece cu fata la cei ridicati si nu cu spatele. Barbatul lasa doamnei locul cel mai bun , cel de unde se vede mai bine scena , chiar daca acest loc este la stinga sa.

Este de neconceput sa mănânci sau sa comentezi in timpul spectacolului. Regula este valabila si la cinema. La concert , nu vei urmari ritmul muzica dând din cap , din mina , sau din picioare si in nici un caz nu vei fredona melodia in timp ce o interpretează orchestra. Multe teatre vechi sint construite in asa fel incit din loja se vede la fel de bine sala ca si scena. In acest caz este o lipsa totala de tact sa explorezi cu binoclul decolteul doamnelor sau figurile spectatorilor. El nu trebuie sa fie indreptat decit spre scena sau spre orchestra. Daca doamna care însoţeste un barbat nu vrea sa mearga la bar sau in foaierul pentru fumat , acesta va trebui doar sa caute eventual racoritoare si sa se abtina de la fumat. Sala de teatru nu este facuta pentru a lua o masa completa , ci cel mult a minca niste dulciuri , bomboane , alune , inghetata etc si numai in timpul pauzelor.

La teatru ca si la cinema salutam cunostintele cu o simpla inclinare a capului si nu angajam cu ele o conversatie pe deasupra capului spectatorilor. Daca tinem sa ne vorbim , vom profita de antract. Una dintre cele mai mari grosolanii sa parasim sala inainte de sfirsitul spectacolului si sa ne pregatim de plecare in timpul ultimei scene sau fraze melodice , sub pretextul de a câstiga câteva clipe in plus la vestiar. Acasta regula e valabila si pentru aplauzele datorate artistilor. O persoana bine crescuta isi va face o datorie din a raspunde stradaniilor actorilor prin aplauze si nu le va intrerupe pentru a se întoarce acasă cu câteva minute mai devreme. Cealaltă extrema , de a face un solo de aplauze dupa incetarea lor , este de asemenea de prost gust. Atunci , cind trebuie sa aplaudam ? La teatru , la sfirsitul fiecarui act sau la sfirsitul unei bucati de virtuozitate speciala. Intr-o sala de concert , la intrarea dirijorului sau a solistului. In schimb , vei face o gafa daca vei aplauda la sfirsitul unei miscari simfonice. Simfonia are de obicei patru parti si se aplauda numai la sfirsit. Daca avem de a face cu un ciclu de lieduri aplaudam la sfirsitul ultimului dintre ele. Nu se aplauda niciodata intr-o biserica. Numai marilor artisti li se ofera sau li se arunca flori. Se pot trimite flori si tinerelor actrite care debuteaza intr-un rol mai serios , in nici un caz cind sunt doar figurante. Nu se manifesta dezaprobarea fata de un spectacol prin fluieraturi , mai ales in timpul desfasurarii lui.

Intr-o expozitie de pictura : iti scoti palaria la intrarea in galerie , te abtii sa rizi in hohote , sa mănânci , sa fumezi si mai ales sa comentezi operele in mod dezagreabil. Aceste critici sunt si mai deplasate daca provin de la un om incapabil sa deosebească o reproducere proasta de un Rembrandt original si ar fi mai indicat sa se abţină de la orice fel de comentarii. Ca peste tot in societate un om poate sa amine ce are de spus pe mai târziu din consideraţie pentru ceilalţi vizitatori dar si pentru pictorul adesea prezent.