Daco-geţii fac parte din ramura nordică a traciilor nordici. Aceasta ramură a fost numită geţii de către grecii şi daci de către latini însă „sunt unul şi acelaşi popor şi vorbesc aceeaşi limbă”(Strabo).

Limba daciilor era un dialect al tracice şi face parte din limbiile indoeuropene. Cuvinte din limba dacică au rămas şi în vocabularul limbii române( prunc, copil, moş, varză, viezure; nume de râuri- Alutus, Samus, Pyretus, Maris).

Triburi geto-dacice:

• appuli( zona Alba-Iulia)
• carpii( Moldova centrală)
• costobocii( Moldova de Nord şi Maramureşul)
• crobyzii( Dobrogea)

Teritoriul geto-daciilor a corespuns în linii mari cu teritoriul de astăzi al ţării noastre(râurile Tisa, Nistru, Muntii Balcani si de Marea Neagra-acest teritoriu poarta denumirea de spatiul carpato-danubian-pontic).

 

Civilizaţia geto-dacică.

 

Aşezările dacice au denumiri:

• cu terminaţia în dava: Argedava, Buridava, Sucidava, Piroboridava
• fără terminaţie în dava: Sarmisegetuza, Apulum, Napoca.
• aşezările erau fortificate cu valuri de pământ, palisade şi şanţuri.
• Aşezări cu un sistem de fortificaţii prevăzute cu : ziduri groase de trei metr, şanţuri, valuri cu palisade şi cetăţi ce înconjoară capitala sacră- Sarmizegutusa, precum şi cele de Costeşti, Blidaru, Băniţa, Piatra Roşie.

În cimitirele  de la Zimnicea şi Murghiol s-a constat incinerarea morţiilor, cenuşa fiind depusă  într-o urnă.

 

Religia.

• Credinţa în nemurie.
• Cunoştiinţe în botanică, medicină, astronomie.

Artă

• Tezarul de argint de la Lupu
• Tezarul de vase de argint de la Sâncreieni,

 

Organizare societăti dacice.

Geto - daci era organizată în obşti săteşti, agricultura fiind ramura de bază a economiei.

Societatea dacică era stratificată în:

• Preoţii
• Tarabostes - nobilimea
• Comatii - oameni liberi
• Sclavi(minoritate) folosiţi la muncile casnice.

Statul dac era o monarhie cu caracter militare in care un rol important l-a avut clasa sacerdotal (preoţimea).

 

 

În afară de geto dacii mai pătrund şi alte populaţii:

• Iliri( în Oltenia)
• Sciţii( Transilvania)
• Tracii sudici(Dobrogea)
• Celţii(Transilvania)
• Bastarni(Moldova).

Aceste  neamuri au fost asimilaţi de către geto-dacii.

 

Întemeirea coloniilor greceşti.

În secol al VII-lea î. Hr. are loc marea colonizare greacă. Aceştia întemeiază pe litoralul getic al Mării Negre(Pontus Euxinius) coloniile:

• Histria
• Tomis(Constanţa)
• Callatis( Mangalia)

Coloniile s-au organizat în după modelul oraşelor din Grecia(polisuri) de la regimuri oligarhice la cele democratice.

Între grecii şi populaţia getică au exista legături economice şi politice. Geţii vor prelua şi imită mondele greceşti şi macedonene.

 

 

Relaţiile politico-militare dintre greci şi geţi.

• În anul 339 î. Hr. coloniile greceşti se aliaza cu geţii împotriva lui Ateas, conducătorul sciţiilor.
• 335 î. Hr. coloniile de pe litorarul Mării Negre cer protecţie geţiilor şi sciţiilor împotriva
• 72-71 î. Hr. Histria, Tomis şi Callatis intră sub ocupaţia romană.

 

 

Istoria geto-dacilor.

 

1. Prima ştire despre geto-dacii aparţine „părintelui istorie” Herodot care relatează despre expediţia lui Darius din 514 î. Hr.

„ Înainte de a sosi la Istru (Dunăre), primul popor pe care îl supuse Darius au fost geţii care se cred nemuritori. Căci tracii care stăpânesc părţile Salmidesului şi care locuiesc mai sus de cetăţile Apollonia şi Mesembria, şi se numesc Scirmiazi şi Naciipsei, se predaseră lui Darius fără nicio luptă ; iar geţii, hotărându-se la o rezistenţă îndărătnică fură supuşi îndată, cu toate că sunt cei mai viteji şi cei mai cinstiţi dintre Traci”

1. În 339 î. Hr, conflictul dintre alianţa geto-greacă împotriva regelui scit Ateas.

III.  Expediţia lui Alexandru Macedon sau Alexandru cel Mare la nord de Dunăre în anul 335 î. Hr.

1. Conflictul dintre regele macedonean Lismachos şi Dromichaites, conducătorul unei uniuni de triburi get-dacice din Câmpia Munteană( sfârşitul secolului al IV-lea î. Hr.
2. Alte căpetenii geto-dacice: Zalmogedikos, Rhemaxos (Dobrogea), Oroles, Rubobostes(Transilvania)
3. Burebista(82-44 î. Hr.). Este  conducătorul unei uniuni de triburi cu centrul în Munţii Orăştie şi  capitala la Sarmizegetusa.

A fost sprijinit de către marele preot Deceneu şi aristrocraţie. Această uniune este favorizată de către pericolul extern cel celtic cât şi cel roman.

"Ajuns în  fruntea neamului sau care era istovit de războaie dese, getul Burebista s-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin si ascultare fata de porunci, încât în câţiva ani a făurit un stat puternic si a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine, ajungând sa fie temut chiar si de romani", astfel sintetizează Strabon din Amaseia, geograf si istoric grec.

 

Politica externă.

• 60-59 î. Hr. respinge invazia celţilor din nord-vest;
• 55 î.Hr. cucereşte litoralul pontic de la la Olbia(gurile Bugului) până la Appolonia(Bulgaria) şi stăpâneşte oraşele greceşti de la Pontul Euxin;

Teritoriul regatului lui Burebista se întindea:

• În   nord-vest până în Slovacia.
• În vest până la Dunărea mijlocie
• În est până la gurile Bugului şi Marea Neagră;
• În sud până la Munţii Balcani(Haemus);
• În nord până la Carpaţii Păduroşii.

Burebista ajunge astfel "stăpânul ţinuturilor de dincolo si de dincoace de Dunăre", devenind "cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia", cum îl numeşte o inscripţie de la Dionysopolis( Bulgaria).

În anul 48 î. Hr. intervine în războiul civil dintre Pompei şi Caesar. Burebista îi promite ajutor lui Pompei însă nu a ajuns deoarece acesta a fost învins de către C. I. Caesar.

   După asasinarea lui Caesar în anul 44 î. Hr., Burebista dispare în condiţii similare în acelaşi an.

Regatul lui Burebista nu dispare dar se menţine în Transilvania.

Se succed la tron:

• Deceneu
• Comosiscus
• Coryllus- Scoriilo
• Duras
• Diurpaneus sau Decebal.

VII. Decebal (87-106).

Ultimul rege daca completează sistemul de fortificaţii din Munţii Orăştie, întăreşte cetatea de la Piatra Roşie şi o construieşte pe cea de la Blidaru.

Reorganizează  şi înzestrează  armata cu maşini de război.

Conflictele cu romani.

1. Războaiele lui  Domiţian(81-96) împotriva dacilor.

• Sub domnia lui Duras, dacii trec Dunărea şi pătrund în Moesia încercând să înlăture ameninţarea romană.
• În iarna anului 85/86 împăratul Domiţian restabileşte ordinea în Moesia.
• Anul 87 generalul roman Cornelius Fuscus pătrunde în Dacia;  este înfrânt şi moare în luptă.
• În anul 88 generalul Tetius Iulianus înfrânge la Tapae(Porţiile de Fier ale Transilvanie) pe dacii.
• În 89 se încheie o pace dintre Domiţian şi Decebal, favorabilă lui Decebal care este socotit client al Imperiului Român şi primeşte bani, meşteri şi instructori militari.

2. Războaiele lui Marcus Ulpius Traian(98-117) împotriva dacilor.

Primul război(101-102).

• Traian pătrunde în Dacia, înaintează prin Banat şi îi înfrânge pe daci la Tapae.
• Decebal aliat cu roxolani şi bastarnii atacă garnizoanele romane din Dobrogea în iarna anului 101-102.
• În primăvara anului 102 romanii reiau înaintarea spre Sarmizegtuza, pătrund în zona Munţiilor Orăştie şi cuceresc cetatea de la Costeşti.
• În 102 se încheie o pace dintre Traian şi Decebal, umilitoare pentru dacii.

Al doilea război(105-106)

• Romanii pătrund în Dacia prin trei puncte, unul fiind podul de la Drobeta. Zona centrală este atacată din mai multe direcţii iar cetatea de la Costeşti este din recucerită de către romanii.
• Sarmizegtusa este asediată îndelung şi cucerită. Decebal se retrage în munţii şi se sinucide pentru a nu prins de către romanii.
• Dacia este transformată în provincie romană de rang imperial.